My name is Clause. Santa Clause!

Craciun. Mos Craciun.
Iahu! A venit Craciunul. Zile libere (desi sunt in vacanta de 2 saptamani). Leneveala. "Spirit".
Sarmale, salata Boeuf, piftie, cozonac, prajituri... Raiul meu!
Dar totusi... Imi este dor. Imi este dor de copilarie (gen 1-6 ani). Cand credeam in Mos Craciun. Si in Spiritul Craciunului. Si totul era o sarbatoare plina de bucurie si haz. Si ma bagam in pat, putin inainte de ora de culcare, pentru ca urma sa vina Mosu'! Si vai, ce copil cuminte deveneam! Primeam cadourile care, in mod dubios, erau exact ceea ce imi doream. Hmmm... Ce Mos tare! Nici macar nu-i scriu si totusi stie ce vreau.
Of... Pot sa fiu mic si inocent din nou?
Sau trebuie sa raman in continuare mare si rau?
Ce vremuri...
Cam asta e pentru azi.
Sarbatori fericite, dragii mei!

O zi plina de zambete.

Haos. Avatar. Bucuresti.

22 decebrie 2009. Am revenit.
"Tuturor ne-a fost frica.Dar am invins!".Asta a rasunat toata ziua prin...Romania. Cu parere de rau, 20 de ani au trecut degeaba... Punct.
Frumoasa zi. Trafic "divin". De ce la prima picatura de ploaie totul merge... "perfect" in acest oras? In fine...
Haos. O zi plina de haos. Haos si lacrimi. Oameni care au trait si alte vremuri. Oameni care-si plang mortii. Oameni care doreau altceva...
Si totusi... in tot haosul asta am reusit sa ajung (ajungem) la "Filmul anului" : "Avatar".
Fenomenal... Dezamagitor!
Filmul anului? Ok, "grafica" filmului este extraordinara. Am putut sa vad crapaturile din pielea "albastreilor" (stiu, stiu, erau mov). Nu pot comenta aici. Doar ca ma dor ochii de la atata 3D. Totusi, din punct de vedere grafic, filmul anului. Foarte bun.
Dar povestea?... O poveste atat de comuna si atat de des intalnita. Cred ca am vazut cel putin 5 filme cu aceeasi tema. Civilizatii diferite, doi se indragostesc, unul din ei vine de partea celeilalte civilizatii, razboi(sau ma rog... lupta) si "happy ending"-ul. Uau. Fascinant! Pentru asta... filmul saptamanii.
Da, alt subiect mai interesant n-am putut comenta.
Pentru ca mi-a ocupat cam jumatate de zi.
Si totusi a fost o zi foarte frumoasa.
A venit "Craciunita".
Si tin sa-i multumesc si prin acest mod.
Cat despre comentariile mele... cred ca am terminat pentru azi.
Va astept cu intrebari si comentarii.

O zi plina de zambete. (Valabil si pentru maine.)

Drumul spre libertate.

21 decembrie 2009. 20 de ani de libertate. Libertate? Nu pot spune concret in ce traim acum. Si nu e un subiect tocmai foarte important. Dar e un subiect pe care vreau sa-l comentez. Putin de tot.
Sunt un adolescent. Un copil care n-a trait sub dictatura. M-am (ne-am) bucurat de o lume libera in care sa avem dreptul sa spunem ce avem de spus. O lume in care sa avem dreptul sa alegem pentru noi si viitorul nostru. Nu sa ne faca alte persoane viitorul.
Ok, asta asa ar trebui sa fie. Teoretic. Dar in realitate? Cum e?
Spun ce am de spus...Dar conteaza? Ma asculta cineva? Nu. Si probabil vor mai trece inca 20 de ani pana cand se va rezolva aceasta problema sau... pana cand vom disparea cu totii.
In '89, tinerii gandeau altfel. Se gandeau ca pot face ceva pentru aceasta tara. Ca o pot face mai buna. Si ca pot acorda copiilor lor, o lume libera. Au incercat sa obtina libertatea. Multi au murit...Degeaba?!
In 2009, tinerii se gandesc : "Bai, eu plec! Oriunde e mai bine ca aici."
Of. Incep sa vorbesc la fel ca un parinte sau profesor...
Si totusi... Mai e ceva de facut? Sau de acum fiecare tanar trebuie sa incerce pe cat posibil sa-si construiasca un viitor... departe de aici?
Intrebarile mele. Raspunsurile voastre.

O zi plina de zambete, dragii mei.

Blog, blog, blog!

Un fel de "Ho,ho,ho!". Iahu! De azi am blog. Sa vad cam cat timp il pot tine. Daca nu esti interesat, nu-l citi. Daca ti se pare vreun subiect interesant, comenteaza. Daca nu-ti place, nu-mi pasa. Esti liber! Cum sunt si eu. Liber sa ma exprim.

O zi plina de zambete.